Reforma statului – singura cale responsabilă pentru viitorul României


România traversează astăzi o criză profundă reflectată în cifre alarmante: deficitul bugetar a ajuns la peste 9% din PIB în 2024, printre cele mai mari din UE, iar datoria externă și costurile finanțării cresc accelerat, ajungând la cheltuieli cu dobânzile de aproximativ 2% din PIB. În același timp, absorbția fondurilor europene este extrem de redusă – din cele 28,5 miliarde euro disponibile prin PNRR, România a atras doar 36,5% până acum.
Mai mult, în exercițiul financiar 2021-2027, din cele 31 miliarde euro alocate pentru coeziune, am reușit să încasăm doar 10,5%. Dezechilibrul comercial se adâncește, iar veniturile fiscale, la numai 27,2% din PIB, sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană. În paralel, numărul angajaților din administrație și siguranță publică reprezintă circa 7,4% din totalul contribuabililor, unul dintre cele mai ridicate procente din Europa, alimentând un aparat administrativ supradimensionat și costisitor.
Sistemele publice de sănătate și educație ating niveluri record în valori absolute, Ministerul Sănătății are pentru 2025 un buget de 27,99 miliarde lei, cu o creștere semnificativă de 35% față de anul precedent, iar bugetul Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate (CNAS) ajunge la 77,2 miliarde lei. Cheltuielile publice totale pentru sănătate sunt de 6,5% din PIB, aproape de media UE de 7,3%. În educație, bugetul reprezintă aproximativ 4,5% din PIB (cheltuiala totală pentru educație, inclusiv autorități locale, PNRR) încă sub ținta de 6%, dar aproape de de media UE de aproximativ 5%
Am punctat aceste două aspecte pentru a sublinia că, deși este loc de mai bine, în privința finanțării celor două mari sisteme publice, România nu stă atât de rău precum lasă se înțeleagă de foarte multe ori dezbaterile din jurul acestor teme.
Plecând de la aceste realități economice, urgența unei reforme structurale ample – singura cale viabilă și responsabilă către redresarea economică și socială a României – este clară.
România menține o structură administrativ-teritorială fragmentată excesiv, cu 3 284 de unități administrativ-teritoriale (UAT-uri) și 41 de județe. Aproape 28% din localități au sub 2.000 de locuitori, iar 23% dintre comune nu își pot acoperi cheltuielile salariale din veniturile proprii, depinzând exclusiv de subvențiile de la bugetul central. Acest aparat administrativ supradimensionat consumă aproximativ 3% din PIB, plasând România pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, alături de Ungaria1. Numărul angajaților din administrația publică locală a atins în 2024 aproape jumătate de milion de persoane. Reorganizarea administrativ-teritorială prin comasarea comunelor mici și stabilirea unui prag minim de populație (5.000–10.000 locuitori) poate genera economii anuale de 8–10 miliarde lei, echivalentul a aproximativ 0,5% din PIB. Danemarca și Grecia au realizat astfel de reforme ample și de succes, reducând numărul localităților cu peste 60%, ceea ce a dus la economii semnificative și servicii publice mult mai eficiente și accesibile cetățenilor. Grecia, în particular, a implementat programul Kallikratis2 în 2011, reducând numărul primăriilor cu aproape 70%, oferind un exemplu clar că o astfel de reorganizare nu doar economisește resurse, ci și îmbunătățește calitatea serviciilor.
De la privilegiu la echitate: reforma pensiilor speciale
Pensiile speciale reprezintă o altă provocare majoră, costând statul aproximativ 15,7 miliarde lei anual3. Aceste privilegii inechitabile, calculate independent de contribuțiile reale, consumă aproape 0,9% din PIB.4 Putem propune recalcularea pensiilor speciale conform contribuțiilor efective și introducerea unui plafon maxim rezonabil, măsuri ce ar reduce cheltuielile anuale cu circa 5 miliarde lei.
Un plan validat internațional: lecții pentru România
Experiențele internaționale validează în mod convingător direcția aleasă de guvernul român. Danemarca a redus numărul municipalităților de la 271 la 98 în 20075, eliminând complet nivelul județean și realizând economii semnificative prin creșterea eficienței administrative. Canada6 și Noua Zeelandă7 au restructurat radical administrația centrală, desființând agenții inutile și reducând drastic numărul de funcționari publici, ceea ce a dus la economii semnificative și la servicii publice mai eficiente și mai moderne.
Recunoașterea provocărilor, afirmarea viziunii
Desigur, reformele propuse aduc cu sine provocări reale: teama de pierdere a identității locale, posibile creșteri ale șomajului în sectorul public și rezistența inerentă la schimbări. Totuși, aceste provocări pot fi gestionate eficient prin implementarea graduală a reformelor, consultări permanente cu comunitățile afectate și programe solide de reconversie profesională. Digitalizarea și tehnologiile moderne pot compensa în mare măsură temerile inițiale, permițând administrațiilor mai mari să ofere servicii de o calitate superioară cu resurse limitate și mai bine gestionate.
Reforma structurală a cheltuielilor publice este o investiție strategică în viitorul economic și social al României. Alternativa creșterii fiscalității ar împovăra inutil cetățenii și ar încetini dezvoltarea economică. Alegând calea reformei, România poate deveni un stat mai suplu, mai eficient și mai performant, pregătit să răspundă provocărilor viitorului. Această abordare curajoasă și responsabilă este singura cale reală de a construi o Românie modernă, echitabilă și sustenabilă pentru generațiile viitoare.
- Etichete:
- deficit bugetar
- reforma
- alexandru muraru

