Regimul de la Kremlin a pornit, de astăzi, mașinăria de vot pentru noile alegeri prezidențiale, spectacol în urma căruia Putin își va anunța o nouă victorie și reconfirmarea ca „președinte” al Rusiei, un titlu deja gol de conținut pentru un autocrat care a arătat de-a lungul lungii sale cariere la vârful statului rus că puterea sa este mărginită doar de propria voință. Democrația de fațadă din Rusia continuă, astfel, cu un nou episod cu deznodământ cunoscut, iar dictatorul de la Kremlin e pregătit deja să-și anunțe triumfala victorie și „confirmarea” că poporul rus îi susține într-o majoritate covârșitoare ambițiile sângeroase de distrugere a statului vecin. Alegerile din Rusia se vor desfășura pe parcursul a trei zile, în condițiile în care regimul dorește o prezență consistentă care să dea legitimitate autocrației lui Putin. Desigur, toate acestea sunt pentru consum intern, regimul dictatorial al lui Putin bazându-se pe o strategie care combină folosirea terorii pentru a reduce la tăcere criticii, promovarea apatiei politice pentru cel mai mare segment de populației, și valorificarea susținerii din partea unui segment mic dar foarte vocal de susținători înfocați.
De-a lungul istoriei sale post-sovietice, Rusia a făcut tranziția graduală de la o formă sever limitată de democrație electoralistă (1991-1996) (adică un regim politic al cărui unică valoare democratică este votul în alegeri și o formă limitată de separație a puterilor; în contrapondere fiind democrația liberală - un sistem în care instituțiile sunt robuste și rezistente, separația puterilor este respectată și instituționalizată, și există protejarea drepturilor și libertăților printr-o constituție respectată), la un regim autoritar-concurențial (1996-2000), la un regim de dictatură personală după 2000.
Alegerile din 2024 deja respectă tiparul obișnuit al scrutinelor de fațadă din Rusia - adversarii reali ai lui Putin au fost deja descalificați de o comisie electorală a regimului pentru „vicii de procedură”, singurii contracandidați ai lui Putin rămânând cei deja preferați de Kremlin - comunistul Haritonov și Leonid Sluțki, din partidul defunctului Jirinovski, o altă formațiune-anexă a Kremlinului.
Boris Nadejdin, parte a unui partid politic de centru dreapta, Inițiativa Civică, și Ekaterina Dunțova, o jurnalistă din regiunea Tver, fără vreo afiliație politică, au atras atenția prin candidaturile lor în alegerile prezidențiale de anul acesta, fiind singurii candidați anti-Kremlin anunțați. Autoritățile regimului au blocat, însă, candidaturile celor doi.
Dunțova, o jurnalistă fără experiență politică dar cunoscută pentru opoziția timidă față de războiul din Ucraina, și-a creat o platformă „pro-pace”, folosind cuvinte alese pentru a nu activa sistemul represiv al Kremlinului.
Încercarea ei timidă de a fi o candidată de opoziție față de Putin a fost blocată rapid de autorități, care i-au transmis să renunțe pentru că „e tânără” și „are viața înainte”, o amenințare subtilă din partea regimului, neașteptat în condițiile în care reacția acestuia la disidență este aproape mereu viscerală.
În ianuarie, ea a fost arestată și testată pentru consum de droguri după ce a plecat de la o întâlnire pentru organizarea unei comisii de formare a unui partid politic. Ea spune că formațiunea, cu numele „Răsărit”, va fi „un partid care să susțină pacea, libertatea și democrația”.
Nadejdin, de cealaltă parte, a atras un sprijin mult mai consistent, de la zeci de oameni din Rusia și din străinătate, existând inclusiv imagini video cu cozile mari de oameni adunați să-i ofere semnături pentru candidatură.
Unii i-au văzut eforturile ca pe o oportunitate de a putea să-și ofere ei înșiși părerile anti-război, în timp ce alții l-au văzut chiar pe o alternativă reală la Putin.
Deși Nadejdin a obținut 150.000 de semnături, dar și declarații de susținere din partea lui Dunțova, Katz, Hodorkovski și unor aliați ai lui Navalnîi, candidatura lui a fost, în cele din urmă blocată, fiind citate „neregularități” în strângerea semnăturilor.
Rusia, un regim autocratic dominat de Putin
Putin conduce Rusia din diferite poziții de aproape 25 de ani. A ajuns pentru prima oară la putere în august 1999, ca prim-ministru numit de președintele de atunci, Boris Elțîn. Când Elțîn a demisionat, Putin a asumat funcția de președinte, pe care a deținut-o, apoi, până în 2008.
Încă de atunci, Putin și-a dat seama că alegerile sunt un lucru periculos pentru dorința sa de a se impune ca autocrat în tradiția de secole a statului rus. Deși Rusia post-sovietică nu a fost niciodată o democrație în adevăratul sens al cuvântului, o șansă de democratizare a existat între 1991 și 1999, când Rusia lui Elțîn părea că face pași timizi spre o consolidare a instituțiilor și a separației puterilor.
Din 2008, pentru că în constituția Rusiei se prevedea o limită de două mandate pentru președinte, un ultim vestigiu democratic al constituționalismului sufocat de regim, Putin a făcut un pas în spate spre funcția de prim-ministru pe care a ocupat temporar până în 2012. În locul lui, l-a adus pe loialul său servitor, Dmitri Medvedev.
În această perioadă, funcția de prim-ministru a căpătat o proeminență care nu avea să mai fie văzută vreodată după - nici în „mandatul” ulterior al lui Medvedev, rotit înapoi în această funcție în 2012, nici la opacul Mișustin, adus de Putin în funcție în 2020, într-un nou efort de „rotire” a cadrelor.
După revenirea din 2012, Putin a abandonat complet orice pretenție de comportament democratic simulat - durata mandatului a fost lungită de la patru ani la șase (încă din 2008, în așteptarea revenirii sale), iar modificările din 2020 au eliminat limita de două mandate prin amendamente cu dedicație pentru Putin și Medvedev. Astfel, Putin și-a asigurat poziția de președinte pe viață în Rusia.
Tinerii sunt vizați de regim la aceste alegeri
Conform The Moscow Times, oficialilor ruși li s-a cerut să crească „semnificativ” prezența tinerilor în alegeril prezidențiale, în condițiile în care Putin își dorește foarte mult să aibă un scor mare la o prezență la fel de mare, dar și o susținere puternică din partea tinerilor.
Studenții, absolvenții și angajații tineri se confruntă cu o presiune tot mai mare și cu coerciție din partea autorităților, școlilor, universităților și angajatorilor să meargă să-l voteze pe Putin.
„Administrația prezidențială cere ca liderii regionali să acționeze și să facă eforturi să atragă oameni loiali la vot. Atrag în special atenția studenților și tinerilor profesioniști. Noi ne supunem”, a declarat un oficial de la primăria din Moscova, pentru publicația independentă rusă.
Și alte surse din conducerile regiunilor europene ale Rusiei și uneia din Orientul Îndepărtat au confirmat informațiile.
Kremlinul vrea să obțină „cifre impresionante” pe care să le poată folosi drept „semnal clar” pentru Occident față de „indestructibilitatea liderului nostru” și față de „sprijinul intern total” față de Putin și de războiul său bolnav.
Toți cei citați au acceptat să vorbească doar sub rezerva anonimatului, mai scrie The Moscow Times.
„Scopul final este ca Occidentul să înțeleagă că tinerii noștri îl susțin pe Putin, nu opozanți fugari și cu atât mai puțin pe Aleksei Navalnîi.
Putin se întâlnește frecvent cu oameni tineri și vrea să creadă că toți îl susțin, dar nimeni nu are curajul să-i spună că nu prea e așa”, a mai spus un oficial guvernamental rus dintre cei citați.
Regimul speră la o prezență „istorică” și „nemaivăzută” și la un număr mare de voturi pentru Putin.
Totuși, având în vedere suprimarea electorală de ani de zile și teroarea la care sunt supuși adversarii regimului, rușii nu sunt deloc entuziasmați pentru aceste alegeri, văzute pe bună dreptate drept o nouă mascaradă.
Pentru a obține rezultatul scontat, Kremlinul a cerut o campanie fără precedent pentru a încuraja votul, inclusiv prin presiuni, prin folosirea unui sistem de vot de la distanță, eliminarea observatorilor independenți, cenzură media și represiune.
Inclusiv votanții în vârstă și de vârstă medie sunt ținta acestei campanii, deși ei formează segmentul care-l sprijină în mod tradițional pe Putin, alături de pensionari, angajați la stat la nivel mic și muncitorii din companiile de stat.
Pentru regim, însă, crucial în vederea obiectivelor sale de propagandă este sprijinul tinerilor – în mod tradițional cel mai anti-Putin și anti-război segment al electoratului.
Inclusiv angajații poștei și ai companiei nucleare Rosatom au fost instruiți să „asigure votul angajaților tineri”.
Studenții, îndemnați „să-și găsească destinul” la urnă
Informațiile din Rusia din ultimele săptămâni arată o presiune puternică pe studenți pentru ca aceștia să-l voteze pe Putin – școlile și universitățile organizează evenimente pentru vot și îi obligă pe studenți să participe.
Unele administrații au recurs inclusiv amenințări pentru cei care au refuzat să voteze. La o facultate de construcții din Perm, administrația s-a angajat să-și oblige studenții să voteze și să verifice conformarea acestora cu ajutorul camerelor de supraveghere.
O cerere imperativă similară a fost făcută la Universitatea Pedagogiă din Tula, în Orientul Îndepărtat, acolo unde studenții au fost obligați să prezinte o fotografie a buletinului de vot care să ateste că au votat și au votat pe cine trebuie.
Pe lângă stimulentele negative, regimul folosește și beneficii pentru a-și îndemna populația tânără să-l voteze pe Putin – în Altai se desfășoară tombole cu premii pentru votanți la secțiile de vot, iar câștigătorii pot primi telefoane iPhone 16 sau aspiratoare Dyson.
Vicepremierul republicii Tatarstan le-a spus tinerilor nu doar să voteze dar și să „își găsească destinul” la urnă.
Candidaturi de fațadă
Pentru că este încă determinat să mimeze democrația, regimul dictatorial de la Kremlin a aprobat candidaturilor câtorva politicieni afiliați care nu-l critică pe Putin, ba chiar susțin politicile dictatorului, inclusiv războiul din Ucraina.
Nikolai Haritonov
Deputat în Duma de Stat, Haritonov, în vârstă de 75 de ani, este candidatul oficial al Partidului Comunist. Candidații acestui partid au ieșit pe locul al doilea, la mare distanță de Putin, la toate alegerile din 2000 încoace.
Haritonov nu-l critică pe Putin și susține războiul din Ucraina, dar s-a opus, în trecut, unora dintre politicile interne ale partidului de guvernământ pro-Putin Rusia Unită. Opoziția sa este și ea doar de fațadă și cel mai probabil aprobată de Kremlin pentru ca regimul să poată păstra aparența unei dezbateri.
Leonid Sluțki
Și el membru al Dumei, camera inferioară a parlamentului de fațadă al Rusiei, Sluțki, în vârstă de 56 de ani, este liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia. Formațiunea nu este, bineînțeles, nici liberală, nici democrată, ci are o abordare ultra-naționalistă și anti-occidentală, nu foarte diferită de cea a lui Putin și celorlalți servitori ai lui de la Kremlin. Sluțki a preluat conducerea acestui partid după moartea lui Vladimir Jirinovski.
Vladislav Davankov
Este vicepreședinte al Dumei de Stat și deputat al partidului politic Noul Popor, pe care tatăl său, un om de afaceri, l-a ajutat să-l înființeze în 2020. În vârstă de 40 de ani, Davankov este cel mai tânăr candidat la alegerile prezidențiale și beneficiarul a diverse distincții de stat, inclusiv una de la Putin.
El a spus că nu își va critica oponenții politici. Principalele sale sloganuri de campanie sunt „Da schimbărilor!” și „E timpul pentru oameni noi!”
Davankov a încercat să se poziționeze ca un opozant al restricțiilor excesive asupra libertății personale a oamenilor și - în contextul politicii rusești – un candidat mai liberal. Fără să menționeze numele Ucrainei, el a spus că este în favoarea „păcii și discuțiilor, dar în condițiile noastre și fără retragerea trupelor”.
Regimul a restricționat dur accesul presei independente
Anul trecut, regimul a adoptat o lege prin care accesul reprezentanților independenți ai presei în aceste alegeri este restricționat masiv. Conform acestei legi, la reuniunile comisiilor electorale vor putea fi acreditaţi doar jurnaliştii care au contracte de muncă cu instituţiile de presă corespunzătoare, ceea ce îi exclude pe liber profesionişti şi pe reporterii independenţi.
Totodată, numai jurnaliştii autorizaţi prin legislaţia în vigoare pot face fotografii şi înregistrări video în secţiile de votare, cu condiţia ca aceasta „să nu influenţeze nici votul secret şi nici exprimarea voinţei populare”, elemente prin care regimul se asigură că-i poate pedepsi dur pe jurnaliști.
În cazul garnizoanelor militare unde sunt instalate urne, jurnaliștii trebuie să-şi coordoneze înregistrările cu comandanţii unităţilor menţionate.
În plus, potrivit documentului, site-urile al căror acces este restricţionat de către autoritatea rusă de reglementare a mass-media (Roskomnadzor) nu pot fi folosite pentru campanie. Toate site-urile independente de știri au fost restricționat de această autoritate a regimului, al cărei singur scop este cenzura și suprimarea criticilor.
Citiți și: Putin trimite oficiali cu elicopterul în regiuni izolate, printre reni, ca să fie votat anticipat: „În total, au votat patru alegători”
