România importă energie scumpă și exportă energie ieftină. Sună absurd, dar e cât se poate de real. O confirmă și cele mai recente date ale INS. Anul trecut, în 2023, am exportat energie cu 106,1 euro/MWh, în medie, și am importat cu 137,7 euro/MWh, tot în medie. Deci, importurile au fost cu 23% mai scumpe decât exporturile.
O altă surpriză neplăcută este că în 2022, în plină criză energetică, România importa energie la un preț mediu ponderat de 1514 RON/MWh, în condițiile în care pe cărbune produceam cu 750 RON/MWh, cu tot cu prețul certificatului de carbon inclus. Și închideam termocentrale pe bază de cărbune chiar dacă România își îndeplinise din anul 2019 ținta nivelului de scădere a poluării. Deci, e prostie sau hoție? Nu-l întrebați pe ministrul Energiei din România, domnul Burduja de la PNL este ocupat cu campaniile electorale. A lui și, mai nou, a altora. Nu o luați ca pe un răutăcism între politicieni, este pur și simplu realitatea.
Și tot realitatea este că România are ceea ce restul Europei nu deține: resurse. Avem cu ce produce energie, energie ieftină, dar cu toate astea importăm energie scumpă. Pentru că România a închis în ultimii 3 ani 25% din capacitatile de productie, în locul cărora nu s-a pus mai nimic în schimb. Deci, e prostie sau hoție? Dacă întrebați politicienii vă vor da răspunsuri diferite. PSD și PNL care controlează de decenii acest domeniu vă vor spune că nu vedeți bine datele din statistici, că suntem exportatori, să ne lăudăm cu asta, ce mai contează că ieșim în pagubă și românii plătesc facturi mari?! Vă vor mai spune că facturile românilor sunt mici că de aia au plafonat prețul la energie. Nimic mai fals! Plafonarea înseamnă tot cost mare în buzunare: nu doar că pe piața liberă energia a ajuns să fie mai ieftină decât e plafonul, dar plafonarea în sine nu o plătesc nici Ciolacu, nici Ciucă, nici Burduja cu bani de la ei de acasă. Sunt luați din alte buzunare ale românilor plătitori de taxe și impozite. Orice tip de subvenție înseamnă că plătim mai mult undeva ca să plătim mai puțin altceva sau ca să-i protejăm pe cei vulnerabili. Acum, dacă ascultați răspunsul nostru din Opoziție la întrebarea de mai sus e scurt, sec, bazat pe date: e un amestec de hoție și prostie. Păi, cum așa? Haideți să ne mai uităm o dată la diferența de prețuri între energia exportată și cea importată.
De ce România importă energie scumpă și exportă energie ieftină? Pentru că PSD și PNL închid capacități de producție de energie în bandă, pentru că nu avem tarif diferențiat orar, pentru că nu ne echilibrăm intern, pentru că nu avem strategie pe zona energetică, pentru că nu avem un plan pe termen lung pentru tipurile de energie pe care ni le dorim, pentru că am stat cu gazele în Marea Neagră și pe la Buzău și au jucat diverși politicieni bambilici cu ele, pentru că nu oferim predictibilitate și facilități pentru cei care investesc în această zonă, pentru că “băieți deștepți” au fost protejați de stat ca să facă bani fără să miște un deget, pentru că statul român a luat banii din certificatele de carbon, dar i-a risipit… Ce listă lungă!
Care e soluția? Păi, sunt două simple. Prima este să nu mai lăsăm toți amatorii să se joace cu un interes strategic al României. A doua este o lege pe care în calitate de deputat USR de Gorj am depus-o în Parlament. Legea spune să condiționăm închiderea capacităților pe bază de cărbune de punerea a ceva în loc. Adică, nu închizi nicio capacitate de producție, înainte să deschizi alta care să producă egal cu media ultimilor 3 ani a capacității de închis... Înainte, nu după. Că aia cu “după” e un film pe care România l-a tot văzut de 30 de ani – ce se spune, nu se face! Dacă n-ai ce pune în loc, dacă ești cu proiectele din pliante întârziat, simplu: nu închizi. Altfel spus: închizi o capacitate pe bază de cărbune doar după ce ai deschis o centrală pe gaz, un parc eolian, o centrala nucleara, un parc fotovoltaic care produce la fel de multă energie. Proiectul de lege a fost respins la Senat. Dacă există mintea de pe urmă, ar putea fi votat și trecut în Camera Deputaților. Un astfel de proiect, împreună cu miniștrii responsabili ar însemna facturi mai mici la energie. Energia verde trebuie sustinuta prin politici publice si-am facut asta în Parlament (reducerea TVA la panouri fotovoltaice), dar încă are o mare problemă: nu este suficientă. Iar întrebarea rațională nu este dacă ne place energia verde, sau energia pe carbune, ci dacă este energie suficientă sau nu. Dacă producem din ce avem funcțional în țară, cu resursele pe cărbune pe care le valorificăm aici, sau dacă importăm la pret adesea dublu din țările vecine, care de cele mai multe ori tot pe baza de cărbune produc energia pe care ne-o dau nouă peste Dunăre.
Săptămâna trecută, Guvernul Ciolacu a vrut să ne arate că îi pasă, dar a reușit să ne arate, încă o dată, cât de mult minte. Mai nou, guvernul propune modificarea legii cu prețurile plafonate la energie. Dacă citești atent proiectul de OUG, afli două lucruri cel puțin interesante:
- Ciolacu recunoaște negru pe alb că românii ar fi putut, până acum, să resimtă un preț mai mic la energie, dar Guvernul a ținut un prag mai sus decat prețul la care a coborât piața, intenționat, ceea ce a dus la tarife mai mari pe care le-am plătit noi toți pentru că Executivul a ținut energia artificial la un preț mai mare prin celebra schemă la energie;
- Guvernul Ciolacu scrie negru pe alb că liberalizarea pieței de energie este un lucru bun, asta în condițiile în care de doi ani PSD-iștii urlă pe unde prind că liberalizarea e de vină pentru creșterea de prețuri.
Dacă s-ar aplica OUG-ul lui Ciolacu, ar coborî puțin pragul, dar piața nu merge cu întârzierea lui Ciolacu. Este nevoie de un mecanism care sa regleze dinamic pragul, în funcție de evoluția prețurilor și de un calendar clar de ieșit din zona asta. Guvernul Ciolacu are inerție mare, lene multă, interese financiare și incompetență cât cuprinde. Ei fac scheme, noi plătim!
Guvernul a întreținut artificial o schemă din care oamenii au pierdut, Guvernul a încasat. Deci, e prostie sau hoție? E un amestec periculos pentru facturile noastre, dar tare bun pentru cei șmecheri.
